da! scriu bloguri numai cand sunt suparata! e terapia mea… e modul meu de a ma exterioriza cand nu-mi pot descrie starea prin cuvinte vorbind cu o alta persoana, fata in fata… prefer sa ma afisez in fata unor straini, care daca ma vor judeca nu ma va interesa, si sa imi iau povara de pe suflet…

dar… nu mai fac asta! pentru ca nu mai scriu bloguri deloc. de ce? pentru ca nu am chestii inteligente de spus, pentru ca nu mi se mai intampla nimic ce ar trebui notat intr-o condica si daca s-ar intampla ceva nu ar avea nici un pic de relevanta pentru altcineva decat pentru mine. nu, nu sunt deprimata sau whatever, dar pe cine ar interesa ca sunt obosita ca am citit toata ziua din politica? serios acu…
la revedere, ramas bun… bine ca nu ne-am atasat prea mult

ps:

 

liceenius romanius

chiti este a12a si este ingrozitor de plictisita de aceasta situatie.                                                                             

se trezeste la ora 7:00 a.m. pentru a se alatura maimutelor de la scoala…

nu vreau sa o supra-estimez sau sa ii subestimez pe ei, da’ , saraca, este inconjurata de idioti, de oameni care stau la jumatate de metru unul de celalalt, dar care considera ca e musai sa tipe cu toata puterea plamanilor decat sa poarte o discutie civilizata, pe un ton normal (si nu, nu se pune problema ca se cearta… este o discutie “normala”)…

oamenii astia poarta denumirea de “liceenius romanius”. perioada asta magnifica de sfarsit de liceu scoate la iveala tot ce este mai “bun” din “liceenius romanius” : hormoni, bautura, tigari, droguri, avorturi si prostie (super-size everything, ca asa’i cul). ii puteti observa foarte usor pe strada, sunt cei care tipa cand vorbesc la telefon sau (chiar, mai bine, vorbesc pe loudspeaker), care au insemnele specifice cu “de puta madre” sau “gigolo americano/italiano/gitano/sau-mai-stiu-eu-ce-nationalitate-o” scrise cu paiete si sclipici. nici nu vad sensul in a continua aceasta descriere, cu totii ii stim

asa ca… eu, una, o compatimesc pe chiti… bine ca si-a bagat picioarele si s-a hotarat sa stea acasa pana la paste sa-si rezolve sarcinile banale, dar totusi stereotip pentru “liceenus romanius”…

bafta chiti! 

p.s: am aproape 2 saptamani cigarettes free si in ultima saptamana am baut o singura cafea (minuscula, dar care tot mi-a dat o durere de inima )

 

la belle arte.

am auzit pana acum de oameni care-si bat cainii, care-i maltrateaza… sau mai stiu eu ce… dar niciodata nu am auzit de un om care a infometat un caine pana la moarte pentru arta…. daca asta e arta, imi reneg orice tine de ea si mi-a placut de-a lungul existentei mele

ps: cica ar fi o petitie contra chestiei respective… nu stiu ce efect are, dar semneaza! [ http://www.petitiononline.com/13031953/petition.html ]

 

… yahoo password… vrajeala [:))]

 

acasa?!?

… si am plecat de la prieteni ca sa ma intalnesc cu el, sa dorm la el, pentru ca dimineata ma duceam cu un prieten de’al lui acasa (in sfarsit, chiar mi se luase de ingramadeala bucurestiilor)

asteptam metroul si m-am gandit unde ma duc… unde ma duceam eu ziua urmatoare? acasa, nu? si acasa ce ma asteapta? o bucata neagra de material la usa care sa-mi aduca aminte inca o data ca el nu e… zilele astea au fost chiar ok, n-am mai vazut lumanari sau poze cu el sau casa lui si toate lucrurile lui… parca era totul asa cum trebuie sa fie, doar cu mai putine telefoane din partea lui…

m-a tinut plansul 4 statii… apoi l-am inecat, nu-mi place sa plang langa oameni care ma cunosc