am auzit pana acum de oameni care-si bat cainii, care-i maltrateaza… sau mai stiu eu ce… dar niciodata nu am auzit de un om care a infometat un caine pana la moarte pentru arta…. daca asta e arta, imi reneg orice tine de ea si mi-a placut de-a lungul existentei mele
… si am plecat de la prieteni ca sa ma intalnesc cu el, sa dorm la el, pentru ca dimineata ma duceam cu un prieten de’al lui acasa (in sfarsit, chiar mi se luase de ingramadeala bucurestiilor)
asteptam metroul si m-am gandit unde ma duc… unde ma duceam eu ziua urmatoare? acasa, nu? si acasa ce ma asteapta? o bucata neagra de material la usa care sa-mi aduca aminte inca o data ca el nu e… zilele astea au fost chiar ok, n-am mai vazut lumanari sau poze cu el sau casa lui si toate lucrurile lui… parca era totul asa cum trebuie sa fie, doar cu mai putine telefoane din partea lui…
m-a tinut plansul 4 statii… apoi l-am inecat, nu-mi place sa plang langa oameni care ma cunosc